forfecuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din foarfece + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /for.fe'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
forfecuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ forfecuță forfecuțe
Articulat forfecuța forfecuțele
Dativ-Genitiv forfecuței forfecuțelor
Vocativ forfecuță forfecuțelor
  1. diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru tăiat unghiile).
  2. pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece (Loxia curvirostra).


Traduceri

Referințe