foarfece

română

Variante

• foarfecă
• foarfec

Etimologie

Din latină forfex, forfecis.

Pronunție

• AFI: /ˈfo̯ar.fe.ʧe/

Substantiv

Declinarea substantivului foarfece
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	foarfece	foarfece
Articulat	foarfecele	foarfecele
Genitiv-Dativ	foarfecelui	foarfecelor
Vocativ	foarfece	foarfecelor

1. unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat, acționată manual sau mecanic, compusă din două lame tăioase suprapuse, având fiecare câte un mâner inelar și fiind unite între ele la mijloc cu un șurub.
2. (în forma foarfecă) săritură care se execută ridicând picioarele unul după altul, ca mișcarea lamelor unui foarfece, practicată în unele sporturi.
3. nod marinăresc format din două sau din trei bucle, folosit la legarea unei parâme.

Cuvinte derivate

• forfecar
• forfecuță

Cuvinte compuse

• foarfeca prețurilor
• foarfeca-bălții

Traduceri

Traduceri

finlandeză: sakset (suomi)

maghiară: olló (magyar)

Referințe

• DEX '98 via DEX online