fuma

Vezi și : fumă, fumá, fumà, fumâ

română

Etimologie

Din latină fumare (înțelesul după franceză fumer).

Pronunție

• AFI: /fuˈma/

Verb

Conjugarea verbului fuma
Infinitiv	a fuma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fumeze
Participiu	fumat
Conjugare	I

1. (v.intranz. și tranz.) a aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni.

   Fumez țigări tari.

Sinonime

• (pop.) bea, suge, (Maram.) duhăni, (fam.) pufăi, pufni, trage

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

afuma afumare fum fumaj fumar fumare

fumat fumător fumigen fumoar fumur fumuriu

Cuvinte apropiate

• parfuma, porfuma

Traduceri

a trage fum de tutun

arabă: دخن (dáχχana) (العربية) cehă: kouřit (čeština) chineză: 吸煙 (中文), 吸烟 (xīyān) (中文) coreeană: 담배피우다 (dambae-piuda) (한국어) daneză: ryge (dansk) ebraică: עשן (a`shein) (עברית) engleză: smoke (English) esperanto: fumi (Esperanto) estoniană: suitsetama (eesti) finlandeză: polttaa (suomi) franceză: fumer (français) germană: rauchen (Deutsch) greacă: καπνίζω (kapnízo) (Ελληνικά) interlingua: fumar (interlingua)

italiană: fumare (italiano) japoneză: 煙る (けむる, kemuru) (日本語) letonă: smēķēt (latviešu) maghiară: dohányzik (magyar) neerlandeză: roken (Nederlands) poloneză: palić (polski) portugheză: fumar (português) rusă: курить (kurít’) (русский) slovacă: fajčiť (slovenčina) slovenă: kaditi (slovenščina) spaniolă: fumar (español) suedeză: röka (svenska) turcă: sigara içmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online