fuma

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină fumare (înțelesul după franceză fumer).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
fuma
Infinitiv a fuma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fumez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fumeze
Participiu fumat
Conjugare I
  1. (v.intranz. și tranz.) a aspira, a trage fumul de tutun din țigară sau din pipă; a bea (tutun), a duhăni.
    Fumez țigări tari.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe