pufăi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Onomatopee. Confer puf.

Pronunție

  • AFI: /'pu.fəj/


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care imită pufăitul lulelei.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din puf + sufixul -ăi.

Pronunție

  • AFI: /pu.fə'i/


Verb


Conjugarea verbului
pufăi
Infinitiv a pufăi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pufăi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pufăie
Participiu pufăit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări.
  2. (v.intranz.) a fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor).
  3. (v.intranz.) (despre lulea) a scoate fum.
  4. (v.intranz.) (despre locomotive) a evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase.


Traduceri

Referințe