gir

română

Etimologie

Din italiană gira, germană Giro.

Pronunție

• AFI: /ʤir/

Substantiv

Declinarea substantivului gir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gir	giruri
Articulat	girul	girurile
Genitiv-Dativ	girului	girurilor
Vocativ	girule	girurilor

1. semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită.
2. mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online