giruetă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză girouette.

Pronunție

  • AFI: /ʤi.ru'e.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
giruetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ giruetă giruete
Articulat girueta giruetele
Genitiv-Dativ giruetei giruetelor
Vocativ giruetă giruetelor
  1. instrument meteorologic cu care se determină direcția și intensitatea vântului.


Traduceri

Anagrame

Referințe