găuri
Etimologie
Din gaură.
Pronunție
- AFI: /gə.uˈri/
Verb
| Conjugarea verbului găuri | |
| Infinitiv | a găuri |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
găuresc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să găurească |
| Participiu | găurit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.
- Am găurit bucata de lemn.
- (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.
Sinonime
- 1: perfora, scobi, sfredeli, străpunge, (înv. și reg.) petrece, potricăli, (reg.) găuni, sfredeluși, (Mold. și Bucov.) borteli, borti, (prin Ban.) butori, (Olt.) răzbici, (prin vestul Transilv.) sclidiri
- 2: caria, sparge, zdrențui
Cuvinte derivate
Traduceri
a perfora
Pronunție
- AFI: /ˈgə.urʲ/
Substantiv
- forma de plural nearticulat pentru gaură.