hățaș

română

Etimologie

Din hăț + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /hə'ʦaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului hățaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hățaș	hățași
Articulat	hățașul	hățașii
Genitiv-Dativ	hățașului	hățașilor
Vocativ	hățașule	hățașilor

1. cal care se mână cu ajutorul hățurilor, înhămat alături de un lăturaș.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv

Declinarea substantivului hățaș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	hățaș	hățașuri
Articulat	hățașul	hățașurile
Genitiv-Dativ	hățașului	hățașurilor
Vocativ	hățașule	hățașurilor

1. (reg.) cărare făcută de fiarele sălbatice prin pădure.
2. drum râpos, abrupt, cu coaste repezi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online