honour

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Honour

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din anglo-normandă honour, honur, care provine din franceza veche honor < latină honor.

Pronunție

  • AFI: /'ɒnə(r)/


Substantiv

honour, (nenumărabil și numărabil; pl. honours)

  1. respect, semn de respect
  2. onoare, demnitate, respect de sine
    His honour is at stake.
  3. onoruri, ranguri, demnități
    Honours are normally awarded twice a year: on The Queen's Birthday in June and at the New Year.
  4. privilegiu
    I had the honour of dining with the ambassador.
  5. carte mare (la cărți)
  6. (la pl.) diplomă facultativă de specializare
    At university I took honours in modern history.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Verb


Conjugarea verbului
to honour
Infinitiv to honour
Prezent simplu
pers. 3 sg.
honours
Trecut simplu honoured
Participiu trecut honoured
Participiu prezent honouring
  1. a onora
    The freedom fighters will be forever remembered and honoured by the people.
  2. a conferi distincții, a onora
    Ten members of the profession were honoured at the ceremony.
  3. a(-și) onora, a(-și) îndeplini
    I trusted you, but you have not honoured your promise.
  4. a onora (o poliță, o notă de plată)
    I'm sorry Sir, but the bank did not honour your cheque.

Sinonime

Referințe