Sari la conținut

ictus

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din latină ictus. Confer franceză ictus.

Pronunție

  • AFI: /ˈik.tus/


Substantiv


Declinarea substantivului
ictus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ictus ictusuri
Articulat ictusul ictusurile
Genitiv-Dativ ictusului ictusurilor
Vocativ ' '
  1. intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice.
  2. (muz.) note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri.
  3. (med.) stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





(English)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

  • AFI: /ˈɪktəs/


Substantiv

ictus, pl. ictus sau ictuses

  1. puls
  2. (med.) ictus

Vezi și





(français)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție


Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus
    Ictus épileptique, ictus amnésique.

Sinonime

Cuvinte apropiate





(italiano)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție


Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus

Sinonime





(português)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus





(español)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus