ictus

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină ictus. Confer franceză ictus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ictus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ictus ictusuri
Articulat ictusul ictusurile
Dativ-Genitiv ictusului ictusurilor
Vocativ ' '
  1. intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice.
  2. (muz.) note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri.
  3. (med.) stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere.

Sinonime

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

  • AFI: /ˈɪktəs/


Substantiv

ictus, pl. ictus sau ictuses

  1. puls
  2. (med.) ictus

Vezi și





franceză

(français)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție


Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus
    Ictus épileptique, ictus amnésique.

Sinonime

Cuvinte apropiate





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție


Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus

Sinonime





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ictus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

ictus m., invariabil

  1. (med.) ictus