ierna

Vezi și : iernă

română

Etimologie

Din latină hībernāre sau din iarnă.

Pronunție

• AFI: /jerˈna/

Verb

Conjugarea verbului ierna
Infinitiv	a ierna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	iernez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ierneze
Participiu	iernat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a-și petrece iarna undeva.
2. (v.tranz.) a adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii.
3. (argou) (despre bărbați) a fi întreținut de o femeie.

Sinonime

• 1-2: hiberna

Antonime

• văra

Cuvinte derivate

• iarna
• iarnă
• iernare
• iernat
• iernatic
• iernător

Traduceri

a trăi iarna (într-un loc)

engleză: winter (English); hibernate (English) esperanto: travintri (Esperanto) finlandeză: talvehtia (suomi) franceză: hiverner (français) germană: den Winter verbringen (Deutsch) greacă: ξεχειμωνιάζω (Ελληνικά) (xecheimoniázo) (fam.), διαχειμάζω (Ελληνικά) (diacheimázo), παραχειμάζω (Ελληνικά) (paracheimázο) italiană: svernare (italiano)

letonă: pārziemot (latviešu) poloneză: zimować (polski), przezimować (polski) portugheză: invernar (português) rusă: зимовать (русский) (zimovat'), проводить зиму (русский) (provodit' zimu) scoțiană: geamhraich (Scots) spaniolă: invernar (español) suedeză: övervintra (svenska) turcă: kışlamak (Türkçe)

Etimologie

Din ierna.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ierna.

Referințe

• DEX online