incipit

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină (hic) incipitaici începe”.

Pronunție

  • AFI: /'in.ʧi.pit/


Substantiv


Declinarea substantivului
incipit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incipit incipituri
Articulat incipitul incipiturile
Genitiv-Dativ incipitului incipiturilor
Vocativ incipitule incipiturilor
  1. formulă introductivă dintr-o carte tipărită sau dintr-un manuscris antic sau medieval, care cuprindea titlul lucrării și numele autorului.


Traduceri

Anagrame

Referințe