incipit

română

Etimologie

Din latină (hic) incipit „aici începe”.

Pronunție

• AFI: /'in.ʧi.pit/

Substantiv

Declinarea substantivului incipit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incipit	incipituri
Articulat	incipitul	incipiturile
Genitiv-Dativ	incipitului	incipiturilor
Vocativ	incipitule	incipiturilor

1. formulă introductivă dintr-o carte tipărită sau dintr-un manuscris antic sau medieval, care cuprindea titlul lucrării și numele autorului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• picniți

Referințe

• DEX '98 via DEX online