incontinență
Etimologie
Din franceză incontinence < latină incontinentia.
Pronunție
- AFI: /in.kon.ti'nen.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului incontinență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | incontinență | invariabil |
| Articulat | incontinența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | incontinenței | invariabil |
| Vocativ | incontinență | invariabil |
- lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale.
- neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni.
- (fig.) (fam.) logoree, limbuție.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online