inspira

Vezi și : inspiră

română

Etimologie

Din franceză inspirer < latină inspirare.

Pronunție

• AFI: /in.spiˈra/

Verb

Conjugarea verbului (se) inspira
Infinitiv	a (se) inspira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) inspir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) inspire
Participiu	inspirat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a inhala aer în plămâni.

   Inspir cu nesaț aerul în piept.

2. (v.tranz. fig.) a face să se nască în conștiința cuiva un gând, un sentiment, o hotărâre; a sugera.
3. (spec.) a provoca cuiva avântul creației artistice; a insufla.
4. (v.refl. fig.) (cu determinări introduse prin prep. "din", "de la") a-și găsi un izvor de inspirație în...; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...

Sinonime

• 1: aspira, trage
• 2: sugera

Antonime

• 1: expira

Cuvinte derivate

• inspirare
• inspirat
• inspirator
• inspirație, inspirațiune

Traduceri

a inhala aer

engleză: inspire (English) franceză: inspirer (français) italiană: inspirare (italiano)

portugheză: inalar (português) suedeză: inandas (svenska) turcă: nefes almak (Türkçe)

a insufla; a fi umplut cu inspirație

catalană: inspirar (català) engleză: inspire (English) esperanto: inspiri (Esperanto) franceză: inspirer (français) germană: inspirieren (Deutsch) italiană: ispirare (italiano)

neerlandeză: inspireren (Nederlands) papamiento: inspirá (Papiamentu) portugheză: inspirar (português) spaniolă: inspirar (español) suedeză: inspirera (svenska) turcă: esinlemek (Türkçe)

Etimologie

Din inspira.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru inspira.

Referințe

• DEX online