intelligence

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie, prin franceza veche intelligence < latină intelligentia.

Pronunție

  • AFI: /ɪn'tɛl.ɪˌd​͡ʒəns/


Substantiv

intelligence, (nenumărabil și numărabil; pl. intelligences)

  1. (nenumărabil) inteligență, deșteptăciune, intelect, judecată
    Albert Einstein was a person of superior intelligence.
  2. (numărabil) minte luminată
  3. (nenumărabil) informații confidențiale
    We had to gather intelligence from all our offices before we could make a decision.
  4. (numărabil, mil.) serviciu secret de informații
    CIA is an initialism for the Central Intelligence Agensy.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină intelligentia.

Pronunție

  • AFI: /ɛ̃.te.li.ʒɑ̃s/
  • AFI: /ɛ̃.tεl(l)i.ʒɑ̃s/


Substantiv

intelligence f., intelligences pl.

  1. inteligență, deșteptăciune, intelect, judecată
    L'intelligence humaine, l'intelligence animale, l'intelligence du chien, des chimpanzés etc.
  2. minte luminată, intelectual
  3. înțelegere, percepere, pricepere, sesizare, comprehensiune
  4. (la pl.) informații confidențiale

Sinonime

Antonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din engleză intelligence.

Pronunție

  • AFI: /intelli'dʒɛns/


Substantiv

intelligence f., invariabil

  1. (mil.) serviciu secret de informații