iradia

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză irradier < latină irradiare.

Pronunție

  • AFI: /i.ra.di'a/


Verb


Conjugarea verbului
iradia
Infinitiv a iradia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
iradiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să iradieze
Participiu iradiat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și intranz.) a trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; (p.anal.) a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile.
  2. (v.intranz.) (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe