isprăvi
Etimologie
Din slavă (veche) ispraviti.
Pronunție
- AFI: /is.prə'vi/
Verb
| Conjugarea verbului isprăvi | |
| Infinitiv | a isprăvi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
isprăvesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să isprăvească |
| Participiu | isprăvit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz. și refl.) a duce sau a ajunge până la sfârșit, a face să fie sau a fi gata; a (se) termina, a (se) sfârși, a (se) mântui; a (se) înfăptui, a (se) realiza.
- (v.tranz.) a face să se prăpădească, să dispară.
- S-a isprăvit cu el.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- (tranz.) Am isprăvit! = nu mai stau de vorbă!
- Isprăvește odată! = taci! termină!
- (refl.) S-a isprăvit = a) ai dreptate, așa e; b) nu mai e nimic de făcut
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online