izomorfism

română

Etimologie

Din franceză isomorphisme.

Pronunție

• AFI: /i.zo.mor'fism/

Substantiv

Declinarea substantivului izomorfism
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	izomorfism	invariabil
Articulat	izomorfismul	invariabil
Genitiv-Dativ	izomorfismului	invariabil
Vocativ	izomorfismule	invariabil

1. relație, corespondență între două obiecte, fenomene etc. care au aceeași structură; identitate de structură.
2. proprietate a substanțelor cu compoziție chimică diferită, dar cu structură înrudită, de a se prezenta în aceleași forme structurale cristalografice; izomorfie.
3. termen întrebuințat de unii lingviști structuraliști pentru a denumi paralelismul de structură dintre silabă, cuvânt și propoziție sau frază.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online