jackal

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din turcă çakal, care provine din persană شغال (šağâl) < sanscrită सृगाल (sṛgālá).

Pronunție

  • AFI: /'dʒækəl/
  • AFI: /'dʒækɔl/


Substantiv

jackal, pl. jackals

  1. (zool.) șacal
  2. (fam.) om-bun-la-toate, comis-voiajor, factotum
  3. (peior.) afacerist necinstit, gheșeftar
  4. (fig.) om rapace, șacal
  5. (argou, rar) fante, valet

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to jackal
Infinitiv to jackal
Prezent simplu
pers. 3 sg.
jackals
Trecut simplu jackalled
Participiu trecut jackalled
Participiu prezent jackalling
  1. a fi un om-bun-la-toate

Vezi și

Referințe