dog
![]() |

română
Etimologie
Din franceză dogue, engleză dog.
Pronunție
- AFI: /dog/
Substantiv
Declinarea substantivului dog | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dog | dogi |
Articulat | dogul | dogii |
Genitiv-Dativ | dogului | dogilor |
Vocativ | dogule | dogilor |
- rasă de câini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, având blana cu părul scurt.
- câine din această rasă.
Cuvinte apropiate
Traduceri
rasă de câine
Referințe
engleză
(English)
Variante
Etimologie
Din engleza medie dogge, care provine din engleza veche docga („câine de vânătoare”), diminutiv al lui *docce („mușchi”, confer fingerdocce) + sufixul -ga (confer engleza veche frocga, picga). Înrudit cu scoțiană joasă dug.
Originea definitivă este necunoscută. Poate din proto-germanică *dukkǭ („putere, forță, mușchi”). În secolul al XVI-lea, înlocuise termenul indigen hund.
Pronunție
Substantiv
dog, pl. dogs
- (zool.) câine
- The dog barked all night long.
- (p.ext., zool.) masculul vulpii sau lupului
- (depr.) femeie urâtă, nașpetă
- She's a real dog.
- (argou) bărbat, tip, om, individ
- You lucky dog! He's a sly dog.
- (argou, depr.) (om) fricos, laș
- Come back and fight, you dogs!
- (depr.) nemernic, nenorocit
- You dirty dog.
- (tehn.) declic, deget, dinte
- (tehn.) clichet
- (tehn.) pârghie de fier, suport de fier pentru lemne
- The dogs were too hot to touch.
- (gastr.) hotdog
- (argou, la poker) perdant
- (argou, la pl.) picioare
- "My dogs are barking!" meaning "My feet hurt!"
Sinonime
- 1: (zool.) domestic dog, hound, canine
- 2: (zool.) stud, sire
- 4: (în Anglia) bloke, chap, (fam.) dude, fellow, guy, man
- 6: (fam.) cad, bounder, blackguard, fool, hound, heel, scoundrel
- 8: (tehn.) click, detent, pawl
- 9: (tehn.) andiron, firedog, dogiron
Antonime
- 2: (zool.) bitch
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Expresii
expresii
Vezi și
Verb
Conjugarea verbului to dog | |
Infinitiv | to dog |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
dogs |
Trecut simplu | dogged |
Participiu trecut | dogged |
Participiu prezent | dogging |
- a vâna, a urmări, a hăitui
- (fig.) a nu lăsa în pace, a urmări, a sâcâi
- The woman cursed him so that trouble would dog his every step.
- (nav.) a prinde
- It is very important to dog down these hatches...
- (argou, în Anglia) a se uita sau a participa, la activitate sexuală într-un loc public
- I admit that I like to dog at my local country park.
- (argou) a lucra foarte încet fără a fi pedepsit, a evita muncă (prin tot felul de scuze)
- A surprise inspection of the night shift found that some workers were dogging it.
- (urmărit de up) a merge în patru labe
- I'd ask why you're dogged up in the middle of the room, but I probably don't want to know...
Sinonime
Anagrame
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului dog | ||
m. | Singular | Plural |
Substantiv | dog | ... |
Diminutiv | ... | ... |