dog

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : DOG, dög
Un dog englezesc

română

Etimologie

Din franceză dogue, engleză dog.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dog
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dog dogi
Articulat dogul dogii
Genitiv-Dativ dogului dogilor
Vocativ dogule dogilor
  1. rasă de câini de talie mare, cu botul turtit, urechile aplecate, având blana cu părul scurt.
  2. câine din această rasă.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Variante

Etimologie

Din engleza medie dogge, care provine din engleza veche docga („câine de vânătoare”), diminutiv al lui *docce („mușchi”, confer fingerdocce) + sufixul -ga (confer engleza veche frocga, picga). Înrudit cu scoțiană joasă dug.

Originea definitivă este necunoscută. Poate din proto-germanică *dukkǭ („putere, forță, mușchi”). În secolul al XVI-lea, înlocuise termenul indigen hund.

Pronunție

  • AFI: /dɒɡ/
  • AFI: /dɔg/ (SUA)
  • AFI: /dɑɡ/ (SUA, Canada)


Substantiv

dog, pl. dogs

  1. (zool.) câine
    The dog barked all night long.
  2. (p.ext., zool.) masculul vulpii sau lupului
  3. (depr.) femeie urâtă, nașpetă
    She's a real dog.
  4. (argou) bărbat, tip, om, individ
    You lucky dog! He's a sly dog.
  5. (argou, depr.) (om) fricos, laș
    Come back and fight, you dogs!
  6. (depr.) nemernic, nenorocit
    You dirty dog.
  7. (tehn.) declic, deget, dinte
  8. (tehn.) clichet
  9. (tehn.) pârghie de fier, suport de fier pentru lemne
    The dogs were too hot to touch.
  10. (gastr.) hotdog
  11. (argou, la poker) perdant
  12. (argou, la pl.) picioare
    "My dogs are barking!" meaning "My feet hurt!"

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to dog
Infinitiv to dog
Prezent simplu
pers. 3 sg.
dogs
Trecut simplu dogged
Participiu trecut dogged
Participiu prezent dogging
  1. a vâna, a urmări, a hăitui
  2. (fig.) a nu lăsa în pace, a urmări, a sâcâi
    The woman cursed him so that trouble would dog his every step.
  3. (nav.) a prinde
    It is very important to dog down these hatches...
  4. (argou, în Anglia) a se uita sau a participa, la activitate sexuală într-un loc public
    I admit that I like to dog at my local country park.
  5. (argou) a lucra foarte încet fără a fi pedepsit, a evita muncă (prin tot felul de scuze)
    A surprise inspection of the night shift found that some workers were dogging it.
  6. (urmărit de up) a merge în patru labe
    I'd ask why you're dogged up in the middle of the room, but I probably don't want to know...

Sinonime

Anagrame

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dog
m. Singular Plural
Substantiv dog ...
Diminutiv ... ...
  1. dog, o rasă de câine mare cu păr scurt și cap lat.