wolf

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Wolf

afrikaans

(Afrikaans)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

wolf

  1. lup





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie wolf, care provine din engleza veche wulf, ƿulf < proto-germanică *wulfaz.

Înrudit cu friziană (de vest) wolf, neerlandeză wolf, germană Wolf, daneză ulv și suedeză ulv.

Pronunție

  • AFI: /'wʊlf/
  • AFI: /'wl̩f/ (dialectal în SUA)


Substantiv

wolf, pl. wolves

  1. (zool.) lup
  2. (fig.) donjuan, afemeiat, fustangiu, crai, craidon
  3. (muz.) notă neplăcută
    This cello has a terrible wolf on the D string around 'F'.
  4. (entom.) larvele mai multor specii de gândaci și molii cereale
    The bee wolf.
  5. (fig.) om rapace, lup; (spec.) ananghie, nevoie, strâmtoare
    They toiled hard to keep the wolf from the door.
  6. (entom.) gen de vierme dăunător, care infestează hambare
  7. (ieșit din uz, med.) lupus
  8. (maș.) lup bătător

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to wolf
Infinitiv to wolf
Prezent simplu
pers. 3 sg.
wolfs
Trecut simplu wolfed
Participiu trecut wolfed
Participiu prezent wolfing
  1. a înfuleca, a devora

Sinonime

Anagrame

Referințe





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
wolf
m. Singular Plural
Substantiv wolf wolven
Diminutiv wolfje wolfjes
  1. lup

Cuvinte derivate





friziană

(Frysk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

wolf

  1. lup