canid

Canide

română

Etimologie

Din franceză canidés, care provine din latină modernă Canidae < canis.

Pronunție

• AFI: /kaˈnid/

Substantiv

Declinarea substantivului canid
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canid	canide
Articulat	canidul	canidele
Genitiv-Dativ	canidului	canidelor
Vocativ	canidule	canidelor

1. (zool.) (la pl.) familie de mamifere carnivore digitigrade, cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate, din care fac parte lupul, vulpea, șacalul etc.; (și la sg.) animal din această familie.

Cuvinte apropiate

• canin

Vezi și

• câine
• coiot
• dingo
• enot
• fenec
• lup
• șacal
• vulpe

Traduceri

familie de mamifere

afrikaans: hondagtiges (Afrikaans) arabă: كلبيات (العربية) armeană: շնազգիներ (հայերեն) asturiană: cánidos (asturianu) m.pl. azeră: köpəkkimilər (azərbaycanca) bielorusă: сабачыя (беларуская) (sabač'ija), псовыя (беларуская) (psov'ija) bretonă: kieged (brezhoneg) bulgară: кучеви (български) (kučevi) catalană: cànid (català) m., cànids (català) m.pl. cehă: psovití (čeština) chineză: 犬科 (中文) coreeană: 개과 (한국어) croată: psi (hrvatski) daneză: hundefamilien (dansk) c. ebraică: כלביים (עברית) engleză: canid (English) esperanto: kanisedoj (Esperanto) pl. estoniană: koerlased (eesti) finlandeză: koiraeläin (suomi) franceză: canidé (français) m., canidés (français) m.pl. galiciană: cánido (galego) m., cánidos (galego) m.pl. georgiană: ძაღლისებრნი (ქართული) (jaḡlisebrni) germană: Hund (Deutsch) m., Caniden (Deutsch) m.pl. irlandeză: cainid (Gaeilge)

islandeză: hundaætt (íslenska) italiană: canide (italiano) m. japoneză: イヌ科 (日本語) kurdă: kûçik (kurdî) latină: Canidae (Latina) letonă: suņu dzimta (latviešu) lituaniană: šuniniai (lietuvių) macedoneană: кучиња (македонски) (kučinja) maghiară: kutyafélék (magyar) neerlandeză: hondachtige (Nederlands) m.f. norvegiană: hundefamilien (norsk) m. occitană: canids (occitan) m.pl. poloneză: psowate (polski) portugheză: canídeo (português) m. rusă: псовые (русский) (psóv'ie), собачьи (русский) (sobáč'i), волчьи (русский) (vólč'i) sârbă: пси (српски / srpski) (psi) slovacă: psovité (slovenčina), vlkovité (slovenčina) slovenă: psi (slovenščina) sorabă de jos: psy (dolnoserbski) sorabă de sus: psy (hornjoserbsce) spaniolă: cánido (español) m., cánidos (español) m.pl. suedeză: hunddjur (svenska) n. turcă: köpekgiller (Türkçe) ucraineană: псові (українська) (psovi), собакові (українська) (sobakovi)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină modernă Canidae < canis.

Pronunție

• AFI: /ˈkænɪd/
• AFI: /ˈkeɪnɪd/

Substantiv

canid, pl. canids

1. (zool.) canid

Cuvinte apropiate

• canine

Vezi și

• coyote
• dog
• fox
• jackal
• wolf

Anagrame

• Candi
• n-adic
• nicad

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary