jealous

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche jalous, care provine din latină târzie zelosus < greacă antică ζῆλος (zêlos, „zel, sârguință, ardoare”), din ζηλόω (zēlóō, „a căuta să întreacă, a invidia”). Înrudit cu zeal, zealous.

Pronunție

• AFI: /'dʒɛləs/

Adjectiv

jealous (comp. more jealous, sup. most jealous)

1. gelos, stăpânit de gelozie
2. protector, posesiv, grijuliu
3. invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos
4. suspicios, bănuitor

Sinonime

• 3: envious
• 4: suspicious

Cuvinte derivate

• jealously
• jealousy
• jealousness

Cuvinte apropiate

• zeal
• zealot
• zealous

Nota Bene

• Unele ghiduri de utilizare folosesc o dinstincție între jealous („gelos”) și envious („invidios”), folosind jealous care înseamnă „protejând poziția proprie sau posesiunile proprii”, „gelozia, păzește ceea ce are” - și envious însemnând „doritor de poziția sau de bunurile altora”, „care invidiază ceea ce alții au”. Această distincție se foloseste în literatura de specialitate psihologică și filozofică. Cu toate acestea, distincția nu este reflectată în limbajul comun, așa cum este reflectată în citatele autorilor celebri care folosesc cuvântul jealous, în sensul de „doritor (a bunurilor altora)”.

Anagrame

• jalouse

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary