jurui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din maghiară gyürüzni „a (se) logodi”.

Pronunție

  • AFI: /ʒu.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
jurui
Infinitiv a jurui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
juruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să juruiască
Participiu juruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a făgădui, a promite în mod solemn.
  2. (v.tranz.) a făgădui ca soț (sau soție).
  3. (v.refl.) a se lega prin jurământ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din jur + sufixul -ui.

Verb


Conjugarea verbului
jurui
Infinitiv a jurui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
juruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să juruiască
Participiu juruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a face să se rotească, să se învârtească în cercuri.


Traduceri

Referințe