logofăt

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
logofăt

română

Etimologie

Din neogreacă λογοθετισ (logothétis).

Pronunție

  • AFI: /lo.go'fət/


Substantiv


Declinarea substantivului
logofăt
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ logofăt logofeți
Articulat logofătul logofeții
Dativ-Genitiv logofătului logofeților
Vocativ logofătule logofeților
  1. (în evul mediu, în țara românească și în moldova) titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deținea acest titlu.
  2. șeful cancelariei domnești.
  3. (înv.) secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist.
  4. vătaf (la o moșie boierească).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe