măsea

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Măsele

română

Etimologie

Din latină maxilla.

Pronunție

  • AFI: /mə'se̯a/


Substantiv


Declinarea substantivului
măsea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măsea măsele
Articulat măseaua măselele
Genitiv-Dativ măselei măselelor
Vocativ ' '
  1. fiecare dintre dinții mari (terminați cu o suprafață plată) fixați în partea posterioară a maxilarelor, după canini, la om și la unele animale, servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor.
  2. nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare, ca formă sau ca funcție, cu măseaua (la roata morii, la grindeiul de la piuă, la grapă, leucă, tălpile saniei, bocanci etc.).
    Măsea la grapă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (Oltean) cu douăzeci și patru (sau cu gura plină) de măsele = (om) voinic și isteț, descurcăreț, abil
  • A-i crăpa (cuiva) măseaua (sau măselele) (în gură) = a fi nerăbdător, a avea mare nevoie de ceva
  • A clănțăni din măsele = a tremura de frig
  • A trage (sau a o lua) la măsea = a bea mult, a fi bețiv
  • N-ajunge nici pe o măsea = e foarte puțin, e insuficient
  • A nu avea ce pune (sau a nu ajunge) (nici) pe o măsea sau nici cât () pui pe o măsea = a avea foate puțin (de mâncare)
  • A lepăda, a arunca etc. (pe cineva sau ceva) ca pe o măsea stricată = a se debarasa (de cineva sau ceva) fără părere de rău


Traduceri

Referințe