marchiz
română
Etimologie
Din franceză marquis.
Pronunție
- AFI: /mar'kiz/
Substantiv
| Declinarea substantivului marchiz | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marchiz | marchizi |
| Articulat | marchizul | marchizii |
| Genitiv-Dativ | marchizului | marchizilor |
| Vocativ | marchizule | marchizilor |
- titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci.
- titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce.
- persoană care poartă unul dintre aceste titluri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online