masacra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză massacrer.

Pronunție

  • AFI: /ma.saˈkra/


Verb


Conjugarea verbului
masacra
Infinitiv a masacra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
masacrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să masacreze
Participiu masacrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ucide cu sălbăticie și în masă oameni care nu se pot apăra; a măcelări, a extermina; (p.gener.) a ucide.
  2. (v.tranz.) (fig.) a strica, a denatura, a descompleta o lucrare, un text etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe