sălbăticie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din sălbatic + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /səl.bə.ti'ʧi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
sălbăticie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sălbăticie sălbăticii
Articulat sălbăticia sălbăticiile
Genitiv-Dativ sălbăticiei sălbăticiilor
Vocativ sălbăticie sălbăticiilor
  1. stare în care se află animalele sălbatice; (p.ext.) însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal.
  2. stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului.
  3. loc pustiu, neumblat; pustietate.
  4. izolare de lume, singurătate.
  5. timiditate, sfioșenie.
  6. prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat.
  7. stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism.
  8. loc unde nu a pătruns civilizația.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe