sălbăticie

română

Variante

• sălbătăcie

Etimologie

Din sălbatic + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /səl.bə.ti'ʧi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului sălbăticie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sălbăticie	sălbăticii
Articulat	sălbăticia	sălbăticiile
Genitiv-Dativ	sălbăticiei	sălbăticiilor
Vocativ	sălbăticie	sălbăticiilor

1. stare în care se află animalele sălbatice; (p.ext.) însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal.
2. stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului.
3. loc pustiu, neumblat; pustietate.
4. izolare de lume, singurătate.
5. timiditate, sfioșenie.
6. prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat.
7. stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism.
8. loc unde nu a pătruns civilizația.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu sălbăticie = fioros, sălbatic.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cabalistei

Referințe

• DEX '98 via DEX online