minți

Vezi și : minti

română

Etimologie

Din latină mentĭre.

Pronunție

• AFI: /minˈʦi/

Verb

Conjugarea verbului minți
Infinitiv	a minți
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mint, minț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mintă, mință
Participiu	mințit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni.

   Nu mai minți atâta!

2. (v.tranz.) a induce în eroare pe cineva.

   Te rog să nu mă minți!

3. (spec.) a înșela în dragoste pe cineva.

   I-a mințit cu vorbe frumoase.

Sinonime

• 1: (fam. fig.) se bărbieri
• 2: (reg. și fam.) minciuni, (fam.) tromboni
• 3: înșela

Cuvinte derivate

• dezminți
• dezmințire
• dezmințit
• mințire
• mințit
• mințitor
• nemințit

Cuvinte apropiate

• minciună

Paronime

• minte

Expresii

• (fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele) = se spune despre un om foarte mincinos
• A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină
• A minți (pe cineva) de la obraz = a minți (pe cineva) cu nerușinare, fără a încerca să pară măcar convingător

Traduceri

a spune minciuni

afrikaans: lieg (Afrikaans), jok (Afrikaans) arabă: كذب (العربية) (kádhaba) aragoneză: barbollar (aragonés), mentir (aragonés) armeană: խաբել (հայերեն) (xabel), ստել (հայերեն) (stel) bielorusă: хлусіць (беларуская) (xlusíc') bulgară: лъжа (български) (luža) catalană: mentir (català) cehă: lhát (čeština) chineză: 說謊 (中文), 说谎 (中文) (shuōhuǎng) coreeană: 거짓말하다 (한국어) (geojitmal-hada) croată: lagati (hrvatski) daneză: lyve (dansk) ebraică: שיקר (עברית) (shikér) engleză: lie (English) esperanto: mensogi (Esperanto) estoniană: valetama (eesti) finlandeză: valehdella (suomi) franceză: mentir (français) galiciană: mentir (galego) germană: lügen (Deutsch), täuschen (Deutsch) greacă: ψεύδομαι (Ελληνικά) (psévdomai) hindi: झूठ बोलना (हिन्दी) (jhūṭh bolnā) indoneziană: bohong (Bahasa Indonesia), berbohong (Bahasa Indonesia), membohongi (Bahasa Indonesia) interlingua: mentir (interlingua) islandeză: ljúga (íslenska)

italiană: mentire (italiano) japoneză: 嘘を吐く (日本語) (うそをつく, uso-o tsuku) latină: mentior (Latina) letonă: melot (latviešu) macedoneană: лаже (македонски) (láže) maghiară: hazudik (magyar) malteză: li tigdeb (Malti) napolitană: ammentà (Napulitano) neerlandeză: liegen (Nederlands) norvegiană: lyve (norsk), ljuge (norsk) occitană: mentir (occitan) papamiento: gaña (Papiamentu) poloneză: kłamać (polski), łgać (polski) portugheză: mentir (português) retoromană: dir manzegnas (rumantsch) rusă: лгать (русский) (lgat’), врать (русский) (vrat’); брехать (русский) (brexát') (argou) sârbă: лагати (српски / srpski) (lagati) siciliană: 'mbrugghiari (sicilianu) slovacă: klamať (slovenčina) slovenă: lagati (slovenščina) spaniolă: mentir (español) suedeză: ljuga (svenska) turcă: yalan söylemek (Türkçe) ucraineană: брехати (українська) (brexáty) vietnameză: nói dối (Tiếng Việt)

Etimologie

Din minți.

Pronunție

• AFI: /minʦʲ/
• AFI: /minˈʦi/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru minți.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru minți.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru minți.

Sinonime

• 4: minte

Etimologie

Din minte.

Pronunție

• AFI: /minʦʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru minte.

Referințe

• DEX online