miră

Vezi și : mira, Mira, míra, mirá, mirà, Míra, mīra

română

Etimologie

Din franceză mire.

Pronunție

• AFI: /ˈmi.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului miră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	miră	mire
Articulat	mira	mirele
Genitiv-Dativ	mirei	mirelor
Vocativ	miră	mirelor

1. riglă cu diviziuni speciale, care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor.
2. cătare (la armă).
3. imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din mira.

Pronunție

• AFI: /ˈmi.rə/
• AFI: /miˈrə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mira.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mira.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mira.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mira.

Anagrame

• mări
• rima

Referințe

• DEX '98 via DEX online