marvel

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie marvail, care provine din franceza veche merveille ("minune"). Din latină populară *miribilia < mirabilia.

Pronunție

  • AFI: /ˈmɑrvəl/


Substantiv

marvel, pl. marvels

  1. minune, minunăție, miracol
    She was a true marvel.
  2. uimire, surprindere
    What a marvel that he managed to do that.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to marvel
Infinitiv to marvel
Prezent simplu
pers. 3 sg.
marvels
Trecut simplu marvelled, marveled
Participiu trecut marvelled, marveled
Participiu prezent marvelling, marveling
  1. a se mira (de), a se minuna (de), a fi uimit (de)
    We marvelled at the dancer's skill.

Referințe