mistui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară emészteni.

Pronunție

  • AFI: /mis.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
mistui
Infinitiv a mistui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mistuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mistuiască
Participiu mistuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera.
  2. (v.tranz.) a distruge, a nimici.
  3. (v.refl.) a înceta să mai existe; a dispărea, a pieri.
  4. (v.tranz. și refl.) (spec.) a (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă.
  5. (v.tranz.) a cheltui (bani, averi), a irosi.
  6. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul).
  7. (v.tranz. și refl.) a (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera


Traduceri

Anagrame

Referințe