moratoriu

română

Etimologie

Din italiană moratorio < latină moratorium, germană Moratorium.

Pronunție

• AFI: /mo.ra'to.rju/

Substantiv

Declinarea substantivului moratoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moratoriu	moratorii
Articulat	moratoriul	moratoriile
Genitiv-Dativ	moratoriului	moratoriilor
Vocativ	moratoriule	moratoriilor

1. amânare pe o anumită perioadă a plății datoriilor unui debitor, acordată de o instanță judecătorească înainte sau după ajungerea lui în stare de faliment; amânare a plății datoriilor publice și particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului moratoriu
	Singular	Plural
Masculin	moratoriu	moratorii
Feminin	moratorie	moratorii
Neutru	moratoriu	moratorii

1. care ține de moratoriu, privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat).

Cuvinte compuse

• dobânzi moratorii
• daune moratorii

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online