mormăit
română
Variante
Etimologie
Din a mormăi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului mormăit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mormăit | mormăituri |
| Articulat | mormăitul | mormăiturile |
| Genitiv-Dativ | mormăitului | mormăiturilor |
| Vocativ | mormăitule | mormăiturilor |
- faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, (p.ext.), alte animale.
- rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire).
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din a mormăi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului mormăit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | mormăit | mormăiți |
| Feminin | mormăită | mormăite |
| Neutru | mormăit | mormăite |
- (despre cuvinte, sunete) rostit încet și nedeslușit; îngăimat.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online