mormăit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a mormăi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mormăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mormăit mormăituri
Articulat mormăitul mormăiturile
Dativ-Genitiv mormăitului mormăiturilor
Vocativ mormăitule mormăiturilor
  1. faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, (p.ext.), alte animale.
  2. rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire).


Traduceri

Etimologie

Din a mormăi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
mormăit
Singular Plural
Masculin mormăit mormăiți
Feminin mormăită mormăite
Neutru mormăit mormăite
  1. (despre cuvinte, sunete) rostit încet și nedeslușit; îngăimat.


Traduceri

Anagrame

Referințe