mulțime

română

Etimologie

Din mult + sufixul -ime.

Pronunție

• AFI: /mul'ʦi.me/

Substantiv

Declinarea substantivului mulțime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mulțime	mulțimi
Articulat	mulțimea	mulțimile
Genitiv-Dativ	mulțimii	mulțimilor
Vocativ	mulțime	mulțimilor

1. (la sg., adesea cu determinări) număr mare de ființe sau de lucruri, cantitate mare.
2. (la sg.) lume multă strânsă laolaltă, grămadă de oameni; (spec.) masele largi ale populației; colectivitate.
3. (mat.) ansamblu de obiecte, numite elemente, grupate fie prin indicarea tuturor elementelor, fie prin formularea unei proprietăți caracteristice lor și numai lor.

Cuvinte derivate

• submulțime

Cuvinte compuse

• mulțime vidă
• mulțimi disjuncte
• mulțimi echivalente

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online