muscar

română

Etimologie

Din muscă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /mus'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului muscar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muscar	muscari
Articulat	muscarul	muscarii
Genitiv-Dativ	muscarului	muscarilor
Vocativ	muscarule	muscarilor

1. pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințând ca nadă muște.
2. numele mai multor păsări migratoare insectivore (Muscicapa).
3. gândăcel insectivor de formă lunguiață, cu gâtul de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre (Catharis fusca).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• scurma

Referințe

• DEX '98 via DEX online