nătăfleață
română
Etimologie
Din nătăfleț.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului nătăfleață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nătăfleață | nătăflețe |
| Articulat | nătăfleața | nătăflețele |
| Genitiv-Dativ | nătăfleței | nătăflețelor |
| Vocativ | nătăfleațo | nătăflețelor |
- persoană care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (p.ext.) persoană proastă, toantă, nătângă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online