transcrie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză transcrire (după scrie).

Pronunție

  • AFI: /trans'kri.e/


Verb


Conjugarea verbului
transcrie
Infinitiv a transcrie
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
transcriu
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să transcrie
Participiu transcris
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a scrie din nou (pe altă foaie) un text fără modificări, a face o copie scrisă; a copia.
  2. a înscrie, a înregistra, a copia un act, o convenție etc. într-un registru public special.
  3. a transpune în scris un text dintr-un alfabet în altul, de pe o bandă de magnetofon etc.
    A transcrie un text dintr-un alfabet în altul.
  4. a nota în scris (cu semne speciale) elementele unui grai, ale unui dialect etc.
  5. a prelucra o bucată muzicală scrisă pentru un anumit instrument sau pentru o anumită voce, spre a fi cântată la alt instrument sau de altă voce.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe