notificare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a notifica.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
notificare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ notificare notificări
Articulat notificarea notificările
Dativ-Genitiv notificării notificărilor
Vocativ notificare notificărilor
  1. acțiunea de a notifica și rezultatul ei.
  2. comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmeazăfie îndeplinit; notificație.
  3. înștiințare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziția sa într-o anumită problemă internațională.


Traduceri

Anagrame

Referințe