nuanța

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză nuancer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
nuanța
Infinitiv a nuanța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
nuanțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să nuanțeze
Participiu nuanțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe.
  2. (v.tranz.) (fig.) a pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe