nuanța

română

Etimologie

Din franceză nuancer.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului nuanța
Infinitiv	a nuanța
Indicativ prezent pers. 1 sg.	nuanțez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să nuanțeze
Participiu	nuanțat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe.
2. (v.tranz.) (fig.) a pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie.

Cuvinte derivate

• nuanțare
• nuanțat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anunța

Referințe

• DEX '98 via DEX online