nuanța
Aspect
Etimologie
Din franceză nuancer.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
Conjugarea verbului nuanța | |
Infinitiv | a nuanța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
nuanțez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să nuanțeze |
Participiu | nuanțat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a reproduce, a da nuanțele unei culori, ale unui ton etc.; a reda ceva în diverse nuanțe.
- (v.tranz.) (fig.) a pune în evidență (prin treceri subtile, gradate), a reliefa prin mijloace expresive; a colora, a da expresie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online