ocluziune
română
Variante
Etimologie
Din franceză occlusion.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului ocluziune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ocluziune | ocluziuni |
| Articulat | ocluziunea | ocluziunile |
| Genitiv-Dativ | ocluziunii | ocluziunilor |
| Vocativ | ocluziune | ocluziunilor |
- închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă.
- bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia.
- (fon.) mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online