opțiune
română
Etimologie
Din franceză option < latină optio, optionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului opțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opțiune | opțiuni |
| Articulat | opțiunea | opțiunile |
| Genitiv-Dativ | opțiunii | opțiunilor |
| Vocativ | opțiune | opțiunilor |
- faptul sau dreptul de a alege din două sau mai multe lucruri, posibilități etc. pe acela sau pe aceea care îți convine; alegere.
- (spec.) alegere, în temeiul unui drept, între două sau mai multe situații juridice.
- condiție stipulată uneori în tranzacțiile comerciale, potrivit căreia o parte contractantă, care își asumă obligații ferme, acordă celeilalte părți, pentru un anumit termen, dreptul de a alege între diferitele condiții ale contractului sau chiar dreptul de a renunța la tranzacție.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online