orgă

română

Etimologie

Din franceză orgue.

Pronunție

• AFI: /'or.gə/

Substantiv

Declinarea substantivului orgă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orgă	orgi
Articulat	orga	orgile
Genitiv-Dativ	orgii	orgilor
Vocativ	orgă	orgilor

1. instrument muzical complex, al cărui mecanism se compune dintr-un sistem de tuburi sonore, puse în acțiune cu ajutorul unor pedale, al unei claviaturi și al unor manete de registru, prin care trece aerul suflat de niște foale.
2. sistem de armare a unei lucrări miniere subterane, stâlp lângă stâlp, ca tuburile de orgă.

Cuvinte compuse

• orgă de lumini

Traduceri

Traduceri

engleză: organ (English)

maghiară: orgona (magyar)

Anagrame

• arog

Referințe

• DEX '98 via DEX online