terror

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : Terror

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche terreur ("teroare, spaimă"), care provine din latină terrorem ("frică, teamă, teroare") < terrere ("a speria, a teroriza"). Din limba proto-indo-europeană *tre- ("a tremura") < *tres- ("a dârdâi").

Pronunție

  • AFI: /ˈtɛrər/


Substantiv

terror, pl. terrors

  1. teroare, spaimă, groază
    They fled the village in terror when the soldiers came.
  2. ceva sau cineva înspăimântător
    She was such a terror when she was young.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din latină terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

terror m.

  1. teamă, frică, spaimă, teroare





estoniană

(eesti)

Etimologie

Probabil din engleză terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

terror

  1. teamă, frică, spaimă, teroare





interlingua

(interlingua)

Etimologie

Din latină terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

terror

  1. teamă, frică, spaimă, teroare





latină

(Latina)

Etimologie

Din terreō ("a speria, a teroriza").

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
terror
m. Singular Plural
Nominativ terror '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. teamă, frică, spaimă, teroare
  2. ceva care sperie

Cuvinte derivate





maghiară

(magyar)

Etimologie

Din latină terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

terror

  1. teroare, spaimă, groază, oroare

Sinonime





norvegiană

(norsk bokmål)

Etimologie

Din engleză terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

terror m.

  1. teroare, spaimă, groază, oroare





poloneză

(polski)

Etimologie

Din engleză terror.

Pronunție

  • AFI: /ˈtɛrːɔr/


Substantiv

terror m.

  1. teroare, spaimă, groază
    Terror to straszna rzecz.

Cuvinte derivate





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

terror m., terrores pl.

  1. teroare, spaimă, groază, oroare
    Os olhos do elfo se arregalavam de terror e ele tremia. - (J. K. Rowling, Lya Wyler, Harry Potter e a Ordem da Fênix, Rocco, pagina 493, 2003)

Sinonime

Cuvinte derivate





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină terror.

Pronunție

  • AFI: /te.'r̄or/


Substantiv

terror m., terrores pl.

  1. oroare
  2. teroare, spaimă, groază

Sinonime

Cuvinte derivate





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din engleză terror; confer latină terror.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
terror
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ terror terrorn invariabil invariabil
Genitiv terrors terrorns invariabil invariabil
  1. terorism
    Hur kan vi bekämpa terrorn?
  2. teroare, spaimă, groază
    Vilken terror!

Sinonime

Cuvinte derivate