palatin

română

Din latină palatinus, italiană palatino, franceză palatin.

Declinarea substantivului palatin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	palatin	palatini
Articulat	palatinul	palatinii
Genitiv-Dativ	palatinului	palatinilor
Vocativ	palatinule	palatinilor

titlu dat, în evul mediu, în Europa, unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior; principe posesor al unui palatinat; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală; vicerege în Ungaria medievală; persoană care avea unul dintre aceste titluri.
(adjectival) care aparține unui palatin sau unui palatinat, privitor la un palatin sau la un palatinat.

Din franceză palatin.

Declinarea adjectivului palatin
	Singular	Plural
Masculin	palatin	palatini
Feminin	palatină	palatine
Neutru	palatin	palatine