pandemonium
(English)
Variante
Etimologie
Termen inventat de către John Milton în nuvela lui Paradisul pierdut (1667): compus din greacă antică πᾶν (pan, "tot") + latină târzie daemonium.
Pronunție
Substantiv
pandemonium, pl. pandemoniums sau pandemonia
- (înv.) pandemoniu, iad, infern
- (gener.) haos, balamuc, dezordine
- Pandemonium broke loose when the gun was shot.
- (p. ext.) pandemoniu, adunare de oameni