pandemonium

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Variante

Etimologie

Termen inventat de către John Milton în nuvela lui Paradisul pierdut (1667): compus din greacă antică πᾶν (pan, "tot") + latină târzie daemonium.

Pronunție

  • AFI: /ˌpændɪ'məʊnɪəm/ (Anglia)
  • AFI: /ˌpændə'moʊniəm/ (SUA)


Substantiv

pandemonium, pl. pandemoniums sau pandemonia

  1. (înv.) pandemoniu, iad, infern
  2. (gener.) haos, balamuc, dezordine
    Pandemonium broke loose when the gun was shot.
  3. (p. ext.) pandemoniu, adunare de oameni

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe