pieptănariță
română
Etimologie
Din pieptene sau pieptăn + sufixul -ariță.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului pieptănariță | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pieptănariță | pieptănarițe |
Articulat | pieptănarița | pieptănarițele |
Genitiv-Dativ | pieptănariței | pieptănarițelor |
Vocativ | pieptănariță | pieptănarițelor |
- (bot.) (Cynosurus cristatus) plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț.
Sinonime
- (bot.) (reg.) creasta-cocoșului, iarba-cerbilor, iarba-câinelui
Cuvinte apropiate
- pieptăn, pieptene
- pieptăna
- pieptănar
- pieptănare
- pieptănaș
- pieptănat
- pieptănărie
- pieptănătoare
- pieptănător
- pieptănătorie
- pieptănătură
- pieptănel
- pieptănuș
- pieptănuț
Traduceri
plantă
|
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online