piuar

română

Etimologie

Din piuă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /piˈwar/

Substantiv

Declinarea substantivului piuar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	piuar	piuari
Articulat	piuarul	piuarii
Genitiv-Dativ	piuarului	piuarilor
Vocativ	piuarule	piuarilor

1. persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă; muncitor care lucrează la o piuă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• irupă
• părui
• priau
• răpui
• ripau

Referințe

• DEX '98 via DEX online