răpune

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină rĕpōnĕre.

Pronunție

  • AFI: /rə'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) răpune
Infinitiv a (se) răpune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) răpun, răpui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) răpună, răpuie
Participiu răpus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (pop.) a ucide, a omorî.
  2. (v.refl.) a-și pierde viața.
  3. a doborî, a distruge, a înfrânge un adversar.
  4. (fig.) a învinge pe cineva într-o luptă de idei.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe